Cum producătorii de cadran de ceas controlează praful în procesul de fabricație

Prafu este un defect care încă nu s-a produs

O particulă de praf de pe un cadran poate fi ușor ignorată ca o problemă estetică. În practică, este un defect care așteaptă să fie descoperit în cel mai nepotrivit moment. O particulă prinsă sub lac creează o umflătură vizibilă. O fibră prinsă între straturile de placare proiectează o umbră pe care niciun pas de lustruire nu o poate elimina. O mică pată aflată pe o suprafață înainte de imprimarea cu tampon poate ridica cerneala și poate lăsa o gaură fină într-un logo. Producătorii de cadre consideră controlul prafului o disciplină de proces, deoarece modul de defectare nu este estetic. Este o respingere permanentă a piesei.

Partea dificilă este că prafu nu se anunță. Un cadran poate părea curat sub lumina obișnuită dintr-o încăpere și totuși poate conține particule care apar doar sub o lampă de inspecție cu unghi mic. De aceea, controlul prafului în producția cadranelor este mai puțin legat de un singur pas de curățare și mai mult de mediul și regulile de manipulare care înconjoară fiecare operațiune.

De unde provin de fapt particulele

Cea mai mare parte a contaminării de pe un cadran nu provine din aer într-un mod spectaculos. Provine din surse obișnuite, ușor de neglijat:

1. Resturi de tăiere și granulare care supraviețuiesc unei etape de curățare incomplete.

2. Fibre provenite din ștergătoare, mănuși și materiale de ambalare.

3. Celule epidermice descuamate și păr rezultate din manipulare fără protecție adecvată.

4. Reziduuri din baia de placare sau fulgi uscați de substanțe chimice.

5. Particule aeriene care se depun în timpul transferurilor deschise între stații.

Fiecare sursă indică o măsură de control diferită. Resturile de tăiere necesită o etapă de curățare adaptată operației. Degajarea de fibre necesită un standard pentru mănuși și ștergătoare. Celulele epidermice descuamate necesită disciplină în manipulare și acces restricționat. Reziduurile din baia de placare necesită spălare și control al băii. Particulele aeriene necesită închidere, filtrare și presiune pozitivă. Un producător de cadre care urmărește doar praful aerian va pierde totuși piese din cauza contaminării cu fibre și a celei provocate de manipulare.

Disciplina în sala curată se referă la flux, nu doar la filtrare

O clasificare de curățenie pe hârtie înseamnă puțin dacă fluxul de aer nu îndepărtează contaminanții de la zona de lucru. Vopsirea în relief, lacuirea și imprimarea prin tampon sunt de obicei efectuate în cabine controlate, cu aer filtrat și ușoară suprapresiune, astfel încât particulele să se deplaseze din zonele curate către cele mai puțin curate. Detaliile practice au mai multă importanță decât numărul clasei. Procedura de îmbrăcare, disciplina utilizării camerelor de etanșare, programul de curățare a uneltelor și numărul de persoane dintr-o cabină modifică toate numărul de particule de pe suprafața de lucru.

Această tabelă nu este o hartă completă a contaminării. Ea arată de ce controlul prafului trebuie legat de operație, nu de o singură clasificare a încăperii. O cabină care filtrează aerul, dar permite utilizarea de tăvi deschise și piese neacoperite, va produce în continuare cadranuri contaminate.

Etapa de curățare corespunzătoare operației

Curățarea nu este un pas generic. Un semifabricat din alamă granulată necesită o abordare de curățare diferită față de un cadran placat sau o suprafață lacuită. Reziduurile abrazive provenite din granulare pot rămâne în canelurile fine, iar un clătire care funcționează pe o suprafață netedă poate să nu le elimine. Reziduurile de placare pot usca formând o peliculă care devine vizibilă doar după aplicarea lacului. O suprafață lacuită nu poate fi curățată în mod agresiv fără a deteriora stratul de lac.

Un exemplu desensibilizat dintr-o serie de producție de cadran: o partidă de cadre cu lac a evidențiat mici umflături sub lampa de inspecție finală. Cabina de lacuire trecuse testul de numărare a particulelor, iar operatorul urmase procedura de îmbrăcare. Particulele au fost urmărite până la etapa de granulare. Reziduurile fine de abraziv se depuseseră în canelurile radiale și supraviețuiseră unei spălări care era adecvată pentru semifabricatele netede. Reziduurile nu apăreau înainte de aplicarea lacului, deoarece rămâneau ascunse în interiorul texturii. Odată aplicată stratul de lac, particulele închise au creat umflături vizibile. Soluția a constat în adăugarea unei etape de curățare adaptate suprafeței texturate, precum și în efectuarea unei verificări de inspecție sub unghi mic după granulare și înainte de lacuire. Cabina nu reprezenta problema. Problema provenea din transmiterea între etapele de granulare și de acoperire.

Inspecția sub lumina potrivită evidențiază ceea ce lumina obișnuită ascunde

Defectele de praf sunt aproape invizibile sub lumină plană și difuză. O lampă de inspecție la unghi mic „mătură” suprafața și transformă o particulă într-o mică umbră. De aceea, inspecția cadranului pentru contaminare folosește iluminare înclinată, nu o privire frontală. Același principiu se aplică și verificării urmelor de curgere a lacului, a umflăturilor din placare și a defectelor de imprimare. O suprafață care pare curată sub lumină ambientală poate da rezultate negative imediat sub lumină oblică.

Inspecția în curs de proces este locul potrivit pentru această verificare. Așteptarea până la inspecția finală înseamnă că cadranul contaminat a trecut deja prin etapele de placare, lacuire și imprimare cu tampon, iar fiecare dintre aceste etape a adăugat costuri suplimentare. O particulă detectată înainte de aplicarea stratului de acoperire poate fi curățată. O particulă detectată după lacuire înseamnă, cel mai probabil, că cadranul trebuie respins. Inspectia la primire, inspecția în curs de proces și inspecția finală au fiecare un rol specific, dar pentru controlul prafului, verificarea în curs de proces, efectuată înainte de fiecare etapă de acoperire, are cel mai mare impact.

Disciplina manipulării este cel mai dificil control de menținut

Echipamentele pot fi specificate, iar încăperile pot fi clasificate. Disciplina în manipulare este mai dificil de menținut, deoarece depinde de faptul că angajații urmează aceeași rutină în fiecare schimb. Schimbarea mănușilor conform programului stabilit, păstrarea pieselor acoperite între stații, curățarea tavlor înainte de utilizare și interdicția containerelor deschise în zonele de aplicare a stratului de acoperire reduc toate contaminarea. Niciuna dintre aceste măsuri nu este spectaculoasă. Împreună, ele determină dacă o clasificare a cabinei se traduce în butoane curate.

Loturile mici și cele mari necesită același standard de manipulare. O serie mică are un preț unitar mai ridicat, deoarece costurile de configurare și de dotare sunt distribuite pe un număr mai mic de piese. Aceasta reprezintă o pantă de preț, nu un motiv pentru relaxarea disciplinei în manipulare. Standardul de calitate privind controlul prafului trebuie să se aplice în același mod atât pentru o serie scurtă, cât și pentru una lungă.

Burriva lucrează la nivelul componentelor pentru cadran, carcase, brățări și broșe. În cadrul proiectelor de cadran, producția acestora include prelucrarea semifabricatelor, aplicarea texturii, placarea, lacuirea, imprimarea prin tampon, verificarea dimensională și mai multe etape de inspecție în fazele de recepție, în curs de fabricație și livrare, iar un mediu de lucru curat și stabil susține fiecare etapă de acoperire. Fluxurile de lucru sunt separate, iar accesul la fișierele CAD este controlat în funcție de rolul profesional, astfel încât fișierele de design să fie partajate doar în cadrul rolurilor corespunzătoare. Brandurile care intenționează să lanseze un proiect de cadran pot contacta echipa pentru a discuta specificațiile cadranului, cerințele privind suprafață și punctele de inspecție esențiale pentru controlul prafului.